Art & her voice: psychological interpretations. Arta si glasul ei: interpretari psihologice

June 02, 2014 Sam 0 Comments

Înainte de a porni la drum, precum spuneam în expunerea anterioară, cu o serie de articole despre unele dintre cele mai comune boli, am considerat articolul de față, pe care l-am redactat pentru ziarul Sănătate SOS, propice ocaziunii acesteia; dat fiind că Ziua Copilului taman s-a scurs.

Întrucât suntem înconjurați de artă (artă plastică, artă decorativă, artă populară, artă poetică, artă regizorală, artă culinară ș.a.m.d.), de îndeletnicirea deosebită a oamenilor și de măiestria înfățișată într-o astfel de activitate, iar cum adulții, adesea, au tendința de a subaprecia arta copilului; țin să subliniez particular importanța atenției oferite către desenele acestora. Deoarece, prin pictură copilul poate relata o mulțime de aspecte – de la afecte și temeri, la poziția sa în familie sau la interpretări vizavi de aceasta.

Așadar, cum rămâne cu omuleții fermecați de artă? Adică, cu desenele copiilor? Poate fi copilul tău, copilul fratelui sau prietenei. Ori de ce nu, poate fi vorba despre desenul tău personal din copilărie pe care ți-l amintești întocmai. Prin urmare, fiindcă desene și diverse reprezentări grafice vom vedea pretutindeni și întotdeauna, haideți să adâncim puțin problema.

Desenul poate fi o hartă detaliată a parcursului creșterii, în etape și ritmuri

biologice și psihologice bine conturate pe hârtie.

Adesea acele semne trasate de către copil ce par indescifrabile sunt mesaje cu sens și adresate elocvent mamei sau tatălui. Orice desen are o semnificație pentru copil; de pildă, pot fi redați membrii familiei, chiar dacă într-o primă etapă nu seamănă cu aceștia, însă în ochii copilului acele linii în serie îi reprezintă clar și limpede.

Copilul așteaptă cu nerăbdare evaluarea din partea părinților cu privire la desenul său. Mai mult decât atât, el urmărește cu atenție expresia feței lor. Motivul? Ei bine, prin desenul său, prichindelul vorbește despre el însuși și despre lumea sa. Ce argument mai puternic doriți? Dacă privim cu atenție, și pentru noi, adulții, când vorbim despre noi înșiși și despre lumea noastră, este extrem de importantă reacția celorlalți.

Pentru copil desenele nu sunt doar un joc frumos, ci și un mijloc privilegiat

de a se face cunoscut.

Copilul are adesea un limbaj verbal rudimentar, dar o mare bogăție expresivă și de comunicare redată pe deplin în desene și ce completează comunicarea verbală. Prin urmare, nouă, adulților ne revine sarcina de a descifra acest limbaj nonverbal, acordând mai multă atenție, întrucât copilul nu cunoaște încă alte moduri de a vorbi despre bucurii, despre dezamăgiri sau despre suferința care îl apasă și care, în mod eronat, adulților le poate părea exagerată.

De asemenea, prin încercarea de a ține creioanele în mână, copilul își dezvoltă coordonarea armonioasă a mișcărilor și se obișnuiește să își organizeze ideile și impulsurile într-un spațiu limitat – coala de hârtie. S-a dovedit că micuții cărora li se permite să deseneze oricând doresc sunt mai puțin neîndemânatici și au o mai mare capacitate de exprimare. Psihologii și neuropsihiatrii infantili folosesc din plin desenele pentru investigarea problemelor legate de creștere.

Iată, așadar, câteva desene dintre cele mai comune ale copiilor. Bineînțeles că în acest sens primordiale sunt culorile – Semnificația culorilor. Alegerea liberă a culorilor este fundamentală pentru înțelegerea anumitor aspecte ale caracterului și temperamentului copilului, mai ales dacă le folosește mereu pe aceleași, căci culoarea este proiecția externă a propriilor sentimente și emoții. Pe de altă parte, copilul care nu are o predilecție pentru o culoarea anume și le folosește pe toate cu bucurie știe să se armonizeze cu realitatea; el este asemenea unui curcubeu pe cerul senin.

Roșu – predilecția pentru această culoare exprimă intoleranță față de obstacole în propriile activități, un caracter vesel, înclinația entuziastă de a-i implica și pe alții și o puternică nevoie de a fi observat. Tptuși prezintă o agresivitate necanalizată care se poate resfrânge asupra comportamentului.

Galben – această culoare este expresia căldurii și a entuziasmului, copilul care o alege are un caracter sensibil și expansiv, este în căutarea căldurii prietenilor și, când crește, se va implica în activități sociale și va urca pe scara succesului. Totuși, un punct sensibil este faptul că micuțul poate deveni melancolic și temător vizavi de viitor dacă figura paternă lipsește.

Verde – alegerea verdelui denotă lipsa liniștii interioare, pentru că această culoare, legată de mediul natural, acționează ca un calmant al sistemului nervos, favorizând destinderea, fiind indicat pentru calmarea copiilor exagerat de vivace sau agresivi. De obicei, copilul care alege această culoare este hipersensibil și emotiv; iubește natura și animalele. Totuși, verdele poate indica o tendință spre lene și inhibiție.

Albastru – preferința pentru albastru indică un puternic autocontrol asupra emotiilor și un caracter calm și senin. Un copil cu acest comportament alternează momentele de socializare cu cele de singurătate plăcută. Dacă albastrul domină întreaga foaie sau este utilizat ca fond, pentru un teren, o stradă sau un lac, poate fi un indiciu al enureziei (pipi în pat). De asemenea, această culoare se știe că este potrivită pentru odihnă fizică și mintală. În camera copilului ar trebui să colorați măcar un colț în albastru , pentru căfavorizează relaxarea și îl ajută să treacă peste eventualele insomnii.

Mov – dacă domină movul, faptul acesta poate îndica existența unor cerințe prea mari din partea adulților sau un precoce simț al responsabilității care provoacă teama de a nu reuși să fie la înălțimea așteptărilor. Movul stimulează intuiția și imaginația și reprezintă sacrul. Totuși, e important să fiți atenți să nu cereți prea mult de la el fiindcă prea multe pretenții îl pot constrânge pe copil la reflecția aproape obsesivă asupra propriilor acțiuni. Melancolia îl poate face să se închidă în sine, să-i fie dificil să-și exprime emoțiile, dorințele și sentimentele.

Maro – alegerea acestei culori poate arăta că cel mic a fost încărcat devreme cu responsabilități și este posibil să demonstreze o seriozitate excesivă pentru vârsta sa. Reproșurile la adresa agresivității sale îl pot întrista. Totuși, alegerea obișnuită a acestei culori poate semnala dificultăți datorate unui sentiment de insatisfacție interioară din cauza incapacității de a îndeplini cerințele adulților.

Negru – copilul care preferă negrul își exprimă tensiunea sau insatisfacția profundă. Negrul este un „nu” , exprimă închiderea copilului atunci când aspirațiile și nevoile lui nu sunt înțelese și susținute.

Gri – alegerea griului evidențiază teama de a înfrunta dificultățile; folosirea din plin a acestei culori exprimă blocarea energiei, motiv pentru care copilul devine tot mai închis și reținut în propriile manifestări. Totuși, culoarea gri este indicată celor care vor să găsească forța de a înfrunta marile dificultăți, pentru că exprimă docilitatea. Punct sensibil: teama de eșecul luării deciilor rapide și de reproșurile celor din jur.

Roz – alegerea acestei culori denotă o mare sensibilitate și atenție la tot ce se întâmplă în jur. Are bogăție interioară, dorința de a iubi și disponibilitatea față de copiii de aceeași vârstă, dar este selectiv în alegerile sale, pentru că nu îi plac colegii violenți sau prea gălăgioși. Totuși, sensibilitatea excesivă îl face să nu tolereze frustrările și eșecurile. Părinții trebuie să fie atenți cu un astfel de copil, pentru a nu-i răni sentimentele.

Portocaliu – de obicei, această culoare este preferată de către copiii activi intelectual, deschiși și vorbăreți, entuziasmați de noile experiențe. Este o culoare ce înveselește și încalzește. Totuși, reflectă o anumită ușurință și naivitate, motiv pentru care copilul trebuie să învețe să-și măsoare mai bine propria generozitate și imboldul spre altruism.

Turcoaz – preferința pentru turcoaz apare la copilul bucuros să depindă de cineva, căruia îi place să fie sprijinit și încurajat și care are nevoie să știe că ceilalți au încredere în el. Totuși, această dependență față de legăturile afective poate sta la baza unui comportament flegmatic.

În plan secund, după culori, avem simbolurile. Iar cel mai des reprezentate de către copii sunt următoarele: soarele, luna, cerul, apa, pământul, munții, curcubeul, animalele, monștrii și stolurile de păsări.

Deoarece sunt multe detalii utile și fiindcă soarele este un simbol deosebit, ales cu predilecție de copii, consider necesară segmentarea întâlnirii noastre în două secțiuni. Astfel, astăzi vom pleca din loc cu primul simbol – soarele. Urmând ca data viitoare să luăm la rând restul simbolurilor.

Așadar, soarele, astrul strălucitor, adesea întâlnit în desenele copiilor, este asociat cu figura masculină, asupra căreia copilul proiectează forța și puterea tatălui ideal. Prin reprezentarea soarelui, copilul își exprimă nevoia de ieșire din atmosfera protectoare a mediului familiei, pentru a-și începe propriile căutări. Soarele, simbolizează, de fapt, forța virilă, dorința de autonomie și independență.

Să luăm ca exemplu un desen realizat de către o fetiță în vârstă de 5 ani. Soarele din desenul micuței este de un galben intens și strălucitor, plasat în partea de sus, dreapta, a foii. Acest lucru denotă că fetița este mândră de tatăl ei care îi dă siguranță, dar prezența norilor indică faptul că există unele dificultăți în raportul cu acesta.

Pe de altă parte, dacă în desenul unei alte fetițe, tot în vârstă de 5 ani, este reprezentat un soare care luminează dinspre stânga, din spatele dealurilor; acest lucru arată că figura maternă este prea puternică și îi împiedică fetiței un raport direct cu tatăl, cu care nu reușește să relaționeze și față de care simte o teamă respectuoasă.

În schimb, un soare mare, galben intens, plasat în mijlocul paginii, denotă că imaginea tatălui este pozitivă, îl protejează și îi dă forță copilului. Însă un soare central și ascuns de cer, colorat în roșu, înseamnă că fetița simte agresivitate din partea tatălui puțin prezent psihologic și fizic în viața ei.

Dar soarele ce are trăsăturile unui chip ce credeți că relevă? Cu siguranță ați văzut cel puțin o dată această reprezentare. Ei bine, acesta este modul copilului de a arăta că nu are încă o identitate afectivă și sexuală clară, din cauza faptului că părinții i-au creat confuzie de roluri.

Comparativ, un soare în formă de triunghi, ce luminează din colțul de stânga sus, arată că fetița își consideră mama singurul punct de referință – o situație care i-ar putea crea dificultăți.

Iar soarele ce luminează din spatele unui lanț de munți cu vârfurile ascuțite? Vă închipuiți însemnătatea acestei reprezentări, nu-i așa? Copilul nu are un raport bun cu tatăl, dar ar vrea să depășească această situație și să reușească să îi comunice profunda sa nevoie de a fi apreciat. Exigențele tatălui i se par prea greu de dus pe umerii săi micuți.

Până data viitoare cand vom detalia restul simbolurilor, vă îndemn călduros, ca începând de acum, să dați atenție desenelor copiilor de pretutindeni. Ascultați glasul lor. Observați și încercați să interpretați aspectele cele mai semnificative din desenele acestora.

O săptămână plină de căldură și culoare.

Numai bine!

Sursa acestui articol:

- articol preluat din ziarul Sănătate - SOS coordonat de Fundația Umanitară "Sănătate prin gândire și alimentație în memoriam Valeriu Popa"

- E. Crotti (2010), ” Desenele copilului tău. Interpretări psihologice” , București, Editura Litera

- imagine preluata de pe internet.