The spiritual master. Maestrul spiritual

Astăzi vă chem la discuția demult prevestită, cea împăciuitoare și particulară pentru sinele nostru. Ce legătură are aceasta cu „maestrul spiritual”? Ei bine, el, maestrul spiritual, este cel care ne va ajuta să descoperim acea dimensiune din adâncul ființei noastre – liniștea. Iar pacea plină de viață este una dintre caracteristicile acestei dimensiuni; de câte ori veți simți cum pacea lăuntrică vă învăluie de simțământe pătrunzătoare și armonioase, colectivul de cuvinte din această expunere își duce la bun sfârșit misiunea de dascăl, adică de maestru spiritual.

Desigur, aceste cuvinte pot fi considerate un dar extraordinar pentru că, scoase din contextul narativ, ele sunt ca niște învățăminte din Tao Te Ching – cartea chinezească antică a înțelepciunii. Ca și învățămintele antice, cuvintele din această scurtă expunere sunt sacre și constituie rodul unei stări a conștiinței pe care o numim liniște. Însă, a se diferenția de sutrele antice, acestea nu aparțin vreunei religii sau tradiții spirituale, ci sunt o acțiune accelerată, la îndemâna tuturor, care nu poate lipsi. Căci, transformarea conștiinței umane nu mai este, de pildă, o bogăție pe care și-o poate permite doar câteva persoane, ci o necesitate. Iată cum în mod paradoxal, în ziua de azi, lucrurile se înrăutățesc și se și îmbunătățesc în același timp.

 Cuvinte grăitoare în acest sens sunt cele ale autorului Eckhart Tolle – „atunci când pierzi contactul cu liniștea lăuntrică, pierzi contactul cu tine însuți. Când pierzi contactul cu tine însuți, te pierzi în lume”.

Cu toate acestea, ce este liniștea? Liniștea este natura noastră esențială. Este spațiul sau conștiința interioară în care cuvintele de pe această pagină sunt percepute și devin gânduri. Fără această conștiință nu ar mai exista nici percepție, nici gânduri și nici lumea.

 Haideți să pornim prin a acorda atenție clipelor de răgaz – pauza dintre două gânduri, pauza scurtă și tăcută dintre cuvintele unei conversații, dintre notele unui pian sau ale unui flaut sau pauza dintre inspirație și expirație. Fiindcă atunci când acordăm atenție acestor pauze , conștientizarea a „ceva” devine, pur și simplu, conștientizare.

Cred că putem recunoaște cu toții, fie și ocazional, că gândurile care ne trec prin minte sunt doar simple gânduri. De pildă, fluxul gândirii, având o inerție enormă, ne poate târî după el. Ați observat cum fiecare gând pretinde că este extrem de important și cum vrea să capteze atenție în întregime?

Mintea care gândește este un instrument util și puternic, dar de asemenea limitează foarte mult atunci când ne acaparează complet viața, când nu ne dăm seama că reprezintă doar un mic aspect al conștiinței noastre.

Mintea trăiește într-o stare de „nu e destul” și de aceea e întotdeauna lacomă după mai mult. Atunci când ne identificăm cu mintea, devenim plictisiți și neliniștiți foarte repede. Plictiseala e un semn că mintea e flămândă de noi și noi stimuli, de tot mai multă hrană pentru noi gânduri. Precum un novice în meditație; acesta știe foarte bine cât de stângace e la început. El depune eforturi susținute pentru a-și astâmpăra „calul sălbatic” , așa cum yoghinii inidieni definesc mintea. Dacă mintea este „absentă” în timpul exercițiilor de respirație, energia nu e controlată de nimeni și hoinărește fără sens, pierzându-se.

Astfel, atunci când ne simțim plictisiți, putem satisface foamea minții răsfoind o revistă, vorbind la telefon, deschizând televizorul, navigând pe internet, mergând la cumpărături ori – și nu e ceva prostesc – transferând sentimentul mental de lipsă și nevoia de „mai mult” corpului, acesta satisfăcând lipsa prin ingerarea unei cantități mai mari de hrană.

Pe de altă parte, însă, am putea atunci când suntem plictisiți să observăm, pur și simplu, ce înseamnă să fii plictisit și neliniștit. Deoarece pe măsură ce sentimentul de plictiseală este conștientizat, acesta va începe să-și piardă din intensitate și importanță. În modul acesta până și plictiseala poate deveni un dascăl, învățăndu-ne cine suntem și cine nu suntem.

Plictiseala e pur și simplu o energie condiționată din interiorul nostru. Plictiseala, supărarea, tristețea sau frica nu sunt „ale noastre”, nu sunt personale. Acestea sunt stări ale minții umane. Ele apar și dispar.

Pasul următor în evoluție este să nu ne mai identificăm cu gândirea și să trăim posedați de aceasta. Să nu mai fim prizonieri ai limitelor propriilor gânduri. Să nu mai credem în mod eronat că opiniile și punctele de vedere reprezintă adevărul. Pentru că indiferent cum interpretăm viața noastră ori comportamentul altora, indiferent cum judecăm o situație, acest lucru nu reprezintă altceva decât un punct de vedere.

Datorită dorinței sale de cunoaștere, înțelegere și control, mintea umană călătorește mult și uneori fără țintă. Însă, cunoașterea profundă, adică înțelepciunea, tovarășa liniștii, ia naștere prin simplul fapt de a acorda cuiva sau a unui lucru întreaga noastră atenție. Atenția este inteligența primordială, este însăși conștiența.

De câte ori nu ați fost cufundați în gândire compulsivă, de câte ori nu v-ați simțit constrânși să acționați sub efectul unei forțe interne (gândurile), amenințați de angoasă sau de culpabilitate? Atunci, de fapt, ați evitat să-i percepeți pe aici și acum. Bunăoară, se întâmplă să așteptați la rând să vă îmbarcați într-un avion sau să vă treziți uitându-vă la cer sau să ascultați ce vă spune cineva, fără să aveți vreun comentariu interior mental. În astfel de momente percepția voastră devine extrem de limpede, neumbrită de gândire. Acesta este începutul tranziției de la gândire la prezența conștientă. Comparativ, mintea întotdeauna încearcă să interpreteze și să conluzioneze. 

Iată o reflectare strașnică pentru voi: nu vă luați gândurile prea în serios și nu vă grăbiți. Mai curând, ascultați tăcerea din jurul vostru. Acordați-i atenția cuvenită. Pentru că ascultarea tăcerii trezește dimensiunea liniștii din sinea voastră.   

Rețineți, „maestrul spiritual” este precum duhul din lampa fermecată a lui Aladin. Împlinește dorințe și este mereu alături. El poate fi o ființă imaginară, o plăsmuire sau un simbol real ce există efectiv. Vă îndoiți? Iată cum următoarele două citate sunt în stare să lămurească acest aspect: „Gândurile devin lucruri” ; „Ești ceea ce gândești”.

Așadar, fie că vă amintiți ceva, fie că vă imaginați sau vă gândiți la cu totul altceva, în acel moment activați un gând la care universul răspunde. Cei mai renumiți oameni de știință au știut acest adevăr fundamental – suntem energie; gândurile noastre sunt energie. Și, în funcție de tipul de vibrații pe care fiecare îl manifestă (de speță, prin gânduri), provoacă, printr-o comandă invizibilă, replica dominantă a nivelului la care se află. 

Va doresc o săptămână minunată.

Multă liniște și armonie sufletească.

Sursa acestui articol:

- articol preluat din revista Sănătate SOS, redactat de către mine în luna ianuarie

- imagine din colecția personală de fotografii

- Eckhart Tolle, (2009), „Liniștea vorbește”, București, Curtea Veche Publishing

- Omraam Mikhaël Aïvanhov, (2013), „Gânduri pentru fiecare zi”, București, Prosveta