A poem & a special treat. O poezie si un festin special

February 24, 2014 Sam 0 Comments

Astazi avem un festin/ospat special, fiindca, pe data de 24 februarie, in Romania, se consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii. O sarbatoare, poate, nu atat de celebrata precum Ziua indragostitilor la americani, insa, temeinic datatoare de istorie si traditie. Iata cateva obiceiuri:

„Dragobetele trebuia tinut cu orice pret: Daca nu se facea cumva Dragobetele, se credea ca tinerii nu se vor indragosti in anul care urma. In plus, un semn rau era daca o fata sau un baiat nu intalneau la Dragobete macar un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti, iar daca o fata iesea impreuna cu un baiat si nu se sarutau se credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an.”

„Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an.” (Sursa)

Cred ca tuturor ne plac povestile; am fost obisnuiti cu ele inca de mici. Am fost absorbiti, de-a lungul evolutiei noastre, de legende, basme, romane, nuvele si, bineinteles, de o multime de poezii. E o modalitate simpatica de a interpreta viata si momentele ei, de a insusi sfaturi si cunostinte. Asa cred ca sunt si traditiile - o forma subtila de a transmite putina vraja. Exprima acestea (traditiile) o posibilitate de adevar? Ramane doar sa verificam.

Si, pentru ca, pledam in favoarea povestirilor si invataturilor, doresc sa reproduc o poezie scrisa de Valerie Cox - Hotul de biscuiti (The cookie thief). De mentionat ca, poezia in varianta originala (in engleza) e mult mai frumoasa.

O femeie astepta intr-un aeroport

Cu cateva ore inaintea zborului sau

Ea pandea dupa o carte in magazinul aeroportului

A cumparat o pungă de biscuiti si a gasit un loc de ocupat

Ea a fost prinsa in cartea sa, dar s-a intamplat sa observe

Ca barbatul de langa ea pe cat ar putea fi de indraznet

A luat un biscuite sau doi din punga dintre ei

A incercat sa ignore, pentru a evita o scena

Ea mesteca biscuitii in continuare si privea ceasul

In timp ce acest hot curajos de biscuiti ii diminua punga

Ea a fost tot mai iritata pe masura ce minutele treceau

Gandindu-se „Daca nu as fi fost atat de amabila, i-as fi invinetit ochiul”

Cu fiecare biscuite apucat de ea, lua si el unul la fel

Si atunci, cand doar unul a ramas, ea se intreba oare el ce ar face

Cu un zambet pe fata ei si un ras nervos

El a luat ultimul biscuite si l-a rupt in jumatate

A oferit jumatatea sa in timp ce manca din cealalta jumatate

Ea a smuls de la el si s-a gandit „Oh frate,

Tipul asta are tupeu si este, de asemenea, nepoliticos

De ce nu a aratat nici macar putina recunostinta?”

Ea nu a stiut sa fii fost vreodata atat de jecmanita

Dar rasufla usurata cand zborul ei a fost anuntat

Ea si-a adunat lucrurile si s-a indreptat spre poarta

Refuzand sa se uite inapoi la hotul ingrat

Ea s-a urcat in avion si s-a asezat pe scaunul ei

Apoi si-a cautat cartea care a fost aproape gata

Si cautand in geanta sa a descoperit cu uimire si surprindere

In fata ochilor sai, punga sa de biscuiti

"Daca ai mei sunt aici", a murmurat cu disperare

"Atunci, ceilalti erau ai lui si a incercat sa-i imparta"

"Prea tarziu pentru a-mi cere scuze", si-a dat seama cu durere

Ca ea a fost cea nepoliticoasa, ingrata, ea a fost hotul.

Presupun, asa cum spunea dr. Wayne Dyer, ca toti suntem „hoti de biscuiti” in unele capacitati sau circumstante ale vietii noastre. Si, cumva, trebuie sa protejam cu tarie ceea ce stim ca fiind realitate - lumea noastra interna - fara a fi deschisi la alte posibilitati. Insa, ar fi de preferat, ca inainte de a judeca si, mai ales, eticheta pe cei din jurul nostru, sa observam cu atentie ce este in afara si, desigur, ce este inauntru - in sinele nostru.

Sa actionam precum o mama - sa oferim iubire fara a astepta nimic in schimb, sa daruim fara

a astepta recompense sau multumiri. Si, in mod particular, sa nu regretam

nimic din ceea ce am oferit.

Acestea fiind zise, haideti sa vedem ce ne prezinta desertul de anul acesta (cel de anul trecut il puteti vizualiza aici).

INGREDIENTE

pentru baza:

- 1/2 cana migdale

- 2 lingurite miere

pentru crema:

- 1 banana inghetata (taiata bucatele)

- vanilie

- capsuni pentru ornat (sau orice fructe aveti)

INSTRUCTIUNI:

Adaugati migdalele si mierea in robotul de bucatarie si mixati pana cand veti obtine un „aluat” lipicios.

Asezati aluatul, apasand cu degetele, in forma dorita si puneti la congelator pentru cateva minute.

Adaugati banana (in prealabil inghetata) si putina vanilie in blender si mixati pana cand veti obtine o crema moale. Opriti si indepartati ce ramane pe peretele blenderului de cate ori e necesar.

Turnati crema peste aluatul anterior realizat si puneti la frigider.

Cand sunteti gata de servire ornati cu capsuni.

* Reteta inspirata de Chris