Emotional eating. Mancatul emotional

April 06, 2014 Sam 0 Comments

În lumea întreagă mai mult de 1 miliard de oameni sunt supraponderali; un număr tot mai mult în creștere. Alimentele moderne, plăcute la gust, procesate, la îndemâna tuturor și adesea ieftine (produse de patiserie, mezeluri, fast-food etc.) sunt blamate ca fiind responsabile pentru creșterea excesivă a greutății corporale în rândul populației. Lucru perfect adevărat, însă în ciuda acestor factori de mediu, foarte importanți de altfel, avem, de asemenea, factori ce joacă un rol de multe ori neglijat – factorii personali – , aceștia determină felul în care oamenii răspund la mediu.

Adică, aceștia, factorii personali, onorează reacția noastră la ceea ce ni se întâmplă, la diversele evenimente din viața noastră. De pildă, tindem uneori ca atunci când suferim, din diferite motive (doliu, singurătate, decepție, dezamăgire, plictiseală etc.), să refulăm greutățile, înăbușind în subconștient durerile sau lucrurile neplăcute din conștient. Cum facem acest lucru? Ei bine, aici fiecare persoană își manifestă propria măiestrie. Pot apărea riscuri precum izolarea, depresia, gândurile de inutilitate, vinovăția, lipsa de sens și mai ales, alături de multe altele, adicțiile.

Adicțiile pot fi de mai multe feluri, însă noi vom vorbi astăzi despre cele alimentare. Așadar, ce facem când ne întâlnim cu o patimă, cu un sentiment copleșitor? Ne izbim de cel mai accesibil, comod și ușor lucru – alimentele. Astfel, tendința de a mânca mai mult apare ca un răspuns la emoțiile negative. Conceptul de „mâncat emoțional” derivă din teoria psihosomatică (Bruch, 1964). Aceasta atestă că consumatorii emoționali de alimente nu sunt în măsură să diferențieze foamea de starea fiziologică acompaniată de emoții negative.

Știm cu toții că anumite alimente au un context familiar; sunt acele tipuri de alimente binecunoscute din copilărie, sunt acelea cu care ai fost obișnuit și care îți plac tare mult. Prin urmare, aceste alimente sunt reconfortante. Consumul lor fiind strâns legat de relaxare, fericire și stare de bine.

De ce intră totuși în categoria adicțiilor? Doar e normal să ne placă un aliment anume, veți afirma. Și da, vă dau dreptate, e normal să ne placă un anumit fel de mâncare și e normal să ne răsfățăm cu indulgență din când în când. Dar, nu e bine ca acest lucru să devină un obicei, adică, de fiecare dată când se arată o problemă, o suferință, să apucăm mâncarea în lipsa senzației de foame. Veți spune că ați simțit foame. Iar eu vă răspund că adeseori foamea este confundată cu deshidratarea (Beți mai multă apă!) și cu un gol în suflet.

Nu veți umple acel gol din suflet niciodată prin mâncare! Senzația reconfortantă și dătătoare de fericire (iluzorie) resimțită în urma ingerării alimentului preferat, nu va persista mult; are o durată scurtă de viață. Iar golul din suflet, suferința, își va face din nou loc înainte de toate. Și care va fi impulsul următor? Repetarea. Cu alte cuvinte, veți consuma din nou același aliment în speranța și în căutarea unei ușurări. Nu vă sună cunoscut? Nu seamănă cu conduita celor care consumă droguri?

Cei care consumă diverse substanțe stupefiante caută acea stare de inerție fizică și psihică, caută acea stare „high” sau „stoned” cum spun americanii pentru că le dă senzația de plutire. Poate astfel să fugă de cotidian, de suferințe, de durere. La fel se întâmplă și cu consumul de alcool în mod repetat – alcoolismul. Cel mai rău e că toate acestea, folosite mult timp, duc la obișnuință și la necesitatea unor doze tot mai mari, fie acestea de substanțe halucinogene, de alcool, fie de alimente.

Pe de altă parte, dacă atunci când suferința apare, noi alegem ca remediu mâncarea și repetăm această manifestare de câteva ori, atunci se va instala, fără ca noi să ne dăm seama, ancorarea psihologică. Adică, de fiecare dată când golul din suflet își face simțită prezența, fără ca senzația de foame să bată la ușă, noi vom mânca. Care este rezultatul? Supraalimentarea și/sau îngrășarea.

În consecință, nu e indicat să mâncăm când suferim, când ne simțim singuri, când suntem plictisiți sau în timp ce facem alte activități, cum ar fi: condusul mașinii, vizionarea unui film/serial, când scriem sau citim etc. Deoarece, atunci când faci aceste lucruri nu numai că încurajezi o stare de bine amăgitoare, ci încurajezi ancorarea psihologică, îngrășarea și nu în ultimul rând, disturbi centrul sațietății.

E extrem de important ca atunci când simțiți un gol în suflet, când vă simțiți limitați, să căutați soluția problemelor întotdeauna în interiorul vostru și niciodată în exterior – în alimentație, în substanțe stupefiante, în alcool sau în partenerul/ partenera de viață etc. – fiindcă lumina este doar în interiorul vostru. Doar voi sunteți responsabili de starea voastră de bine, de creșterea și dezvoltarea voastră. Sprijinul, curajul, forța, iubirea, încrederea o veți găsi doar în interior.

Așadar, căutați să fiți prezenți și atenți la activitățile pe care le faceți. „Mâncați ca să trăiți, nu trăiți ca să mâncați.” Și nu în ultimul rând, căutați-vă sinele, fiți toleranți și recunoscători.

O saptamana plina de soare, pozitivitate si caldura in suflet va doresc.

Sursa acestui articol:

- Marieke Adriaanse, Denise de Ridder and Catherine Evers, „Emotional eating: Eating when emotional or emotional about eating?” Psychology and Health, Vol. 26, No. 1, January 2011, 23-29
- Articol preluat din revista Sanatate-SOS (redactat de catre mine)